PREZENȚA APEI ÎN CONTEXTUL URBAN. O RESURSĂ IMPORTANTĂ

Apa a reprezentat de-a lungul mileniilor însăși viața, fiind prezentă în religie, artă și în gândirea filozofică. În filozofia clasică chineză, apa era unul dintre cele cinci elemente constituente ale naturii, alături de pământ, foc, lemn și metal. Apa reprezentă matricea tuturor posibilităților de existență, primul element și cel mai bogat în reprezentări. Apa este substanța primordială din care se nasc și se intorc toate formele, prin regresiune sau cataclism, si tot ea este considerată mijloc de purificare și centru de regenerescență.

Această ultimă simbolistică constituie cuvântul cheie al articolului de față. Existența este strict dependentă de prezența sau lipsa apei, de aceea se poate spune că întreaga noastră civilizație, indiferent de tipul așezării, a fost construită prin utilizarea apei. Acum aproximativ 10 milenii, oamenii au adoptat un mod de viață agrar și în consecință au apărut așezările permanente. Viața agricolă și sedentară a făcut posibilă apariția coloniilor, satelor și a orașelor. În toate cazurile, acestea erau dependente de apă, fapt ce a creat o relație între oameni și cursurile de apă.

“Malurile apei trebuie să funcționeze mai mult asemenea unor țesuturi. Forma obișnuită de “vindecare” a malului devenit vid este de a-l înlocui cu un parc, care , la rândul său , devine un element de frontieră, de obicei îngrozitor de subutilizat, cum ar fi de așteptat și acest lucru mută efectul de vid la interior. Pentru a degaja potențialele granițe ale orașului, sunt necesare următoarele: cât mai multe elemente de oraș să fie utilizate pentru a construi un teritoriu plin de viață, amestecat, și cât mai puține elemente să fie utilizate pentru a compune frontiere inutile.”                                 

‘The Death and Life of Great American Cityes’, Jacobs Jane, 1961

Integrarea în sit poate reprezenta un proces de reînnoire a unei zone de mal la un nivel limitat al țesutului, cu continuitate în principalele spații publice cu aceeași calitate. Un prerogativ general valabil este: suprimarea barierelor urbane, articularea funcțiilor urbane, oferind noi echipamente necesare zonelor urbane existente. Integrarea în sit se referă și la elaborarea proiectelor de spațiu public și necesită concomitent și integrarea populației într-o nouă realitate urbană, atât prin beneficiile posibile fizice ale cartierelor lor, dar și prin oferta de noi locuri de muncă și noi oportu- nități de interacțiune socială.

“În zilele ploioase, granițele dintre lume și arhitectură se estompează, marea, cerul și bazinul se transformă într-o masă de particule bleu-gri care învăluie subiectul. Chiar și diferențele dintre solid, lichid și gazos dispar. În astfel de momente, clădirea se extinde la infinit și se confundă cu lumea. În același timp, lumea întreagă se comprimă și se scufundă în clădire. O schimbare cât de mică a unghiului în care cade o rază de lumină , sau a umbrelor generate când vântul face să tremure suprafața apei sunt suficiente pentru ca arhitectura și lumea să se îndepărteze din nou.” 

‘Anti obiect, Pro cultura’, Kengo Kuma, 2008

Principalele acțiuni pentru revitalizarea fronturilor de apă urmăresc :

1. Asigurarea calității apei și a mediului:

Calitatea apei este un subiect de actuallitate , ea poate limita accesibilitatea societății la o varietate de utilizări ale malului apei și afecta ca urmare și economia, aspectul, legătura între oraș și malul apei. Din aceste motive, calitatea apei în sistemul de râuri, canale, lacuri, mări și golfuri este o condiție obligatorie. Prin tratarea apei se îmbunătățește atât calitatea ei cât și aerul din oraș . Aspectul legat de calitatea mediului este un element esențial pentru spațiul comercial, pentru confortul și sănătatea publică.

2. Integrarea waterfront-ului în structura urbană:

Planurile urbane ce vizează dezvoltarea waterfront-urilor trebuie să asigure reconectarea și integrarea noilor zone generate în țesătura mediului urban. Prezența apei trebuie să contribuie la vitalitatea zonelor urbane și la calitatea spațiilor publice. Apa este o parte a peisajului orașului, de aceea trebuie folosită pentru funcții specifice precum transport, recreere, cultură și estetică.

3.Conservarea patrimoniului istoric și local:

Moștenirea colectivă a apei și a orașului, a evenimentelor, reperelor, arhitecturii și naturii existente ar trebui folosite pentru a reda identitatea locului. Conservarea trecutului industrial este un element integrant al reamenajării orașelor traversate de ape. Cadrul cultural și mediul natural ar trebui reabilitate împreună. Integrarea cadrului istoric cultural în peisajul natural va asigura continuitatea contextului istoric urban.

4.Utilizarea mixtă a funcțiilor:

Deschiderea către apă ar trebui să ofere o diversitate culturală, comercială și de locuințe. Accesul public la toate acestea este o condiție prealabilă. Integrarea zonelor verzi poate fi de asemenea o soluție pentru îmbunătățirea imaginii zonelor urbane și de waterfront. Rețeaua stradală trebuie să creeze accesibilitate dinspre oraș către malul apei. Din acest motiv trebuie investit în calitatea spațiilor publice.

5.Accelerarea procesului prin planificarea în parteneriat public-privat:

Dezvoltarea pe malul apei conectează oamenii și spațiile. Pentru a ajunge la un obiectiv comun este nevoie de cooperare. Autoritățile publice ar trebui să garanteze calitatea designului, infrastructurii și generarea unui echilibru social. Dezvoltatorii privați ar trebui implicați în creșterea vitezei de dezvoltare a pieței.

6.Implementarea de investiții strategice publice și atragerea investițiilor private:

Investițiile publice sunt proiecte de dezvoltare pe termen lung. Antreprenoriatul și planificarea strategică riguroasă ar atrage investitori din sectorul privat.

7.Implicarea comunității:

Dezvoltarea durabilă la malul apei trebuie să vizeze nu doar dezvoltarea ecologică și cea economică, cât și dimensiunea socială. Din acest motiv, procesul de planificare trebuie să fie transparent și să ofere oprtunități semnificative pentru implicarea oamenilor. Comunitatea ar trebui să fie informată și implicată în discuții de la început.

8.Reabilitarea fronturilor de la malul apei:

Waterfronturile au potențial estetic, de aceea ar trebui regenerate. Ele sunt o provocare pentru mai mult de o generație și ar implica o varietate de specialiști din domeniul arhitecturii, al spațiilor publice și al artei.

Cele mai pronunțate beneficii ale acestor acțiuni sunt:

1. Creșterea valorii proprietăților imobiliare
2. Conservarea patrimoniului istoric și local, adică reutilizarea clădirilor cu valoare culturală prin reabilitare sau reconversie, îmbunătățirea calității apei și a ecologiei zonei
3. Furnizarea de oportunități pentru noi utilizări și activități
4. Reprezentarea unor noi oportunități economice pentru zonele în declin ale orașului
5. Atragerea turiștilor
6. Furnizarea de locuințe
7. Furnizarea de noi locuri de muncă
8. Îmbunătățirea condițiilor de mediu
9. Dezvoltarea infrastructurii, oferirea de servicii de transport și servicii sociale mai bune
10. Asigurarea relației între apă și oraș
11. Încurajarea investițiilor economice în zonele degradate
12. Îmbunătățirea imaginii orașului, generarea unor strategii de marketing